Renuntam impreuna



Sti? Acum voi fi foarte plin de mine deoarece am sa te acuz, am sa te acuz ca nu mi-ai oferit acea prima si unica sansa de a te cunoaste sau daca stau si judec mai in detaliu si in acelasi timp egoist, nu ti-ai oferit tie acea sansa de a ma cunoaste. Iar asta crede-ma, ma scoate din minti. Cum ai putut? Cum ai reusit, sa renunti atat de usor? Ai aruncat cat-colo ceva la care pana astazi tineai. Totusi, e prea mult spus tineai, nu? Fie, accept sintagma “iti inducea o stare de bine”. Da, dar ce s-a intamplat cu tine? De fapt, nu. Ce ai facut cu persoana pe care am cunoscut-o? Ai inchis-o cumva intr-un loc intunecat si rece? Ma indoiesc, nu cred ca ti s-a ivit in cale acel colt cenusiu al lumii. Sa reluam. Cumva trafic de sange? “Lichidul tau” cald in schimbul unuia rece, plus, sa zicem, ceva sperante intr-o dragoste mare si cutezatoare? Fugi de aici. Sau, persoana pe care o stiam am intalnit-o in vis iar de tine m-am izbit in realitate? Posibil si asta dar exista o nedumerire, cand am adormit? Sa fi fost intre cele doua mesaje care le-am asternut cum am stiut eu mai delicat si mai bine dar care nu au ajuns la tine datorita faptului ca am avut un moment de cadere, un moment de lasitate? Daca am juca unul dintre jocuriile copilariei te-as mai intreba, “asta se pune”? Cu siguranta raspunsul tau ar fi negativ, “nu, nu se pune, inceteaza sa te mai comporti ca un copil”.
In fine, mi-a venit randul. Poate nu ai sa ma crezi dar chiar imi este greu sa fac acest pas… sa renunt. Vezi? Acum remarc o mare diferenta intre cea ce reprezint “EU” si cea ce reprezinti “TU”, aceasta usurinta de a spune sau nu, “RENUNT”, si tot acum mai realizez ceva, “renunt” e un cuvant tare urat tocmai de aceea am sa incetez sa-l mai scriu vreodata cu majusucule. Bun, inseamna ca nu-mi ramane altceva decat sa ma resemnez cu aceasta “renuntare amiabila si de comun acord”.
O mica completare as mai avea, stiu ca nu am nici cel mai mic drept sa cer lunii de la miezul noptii sa se impace cu soarele de la miezul zilei dar… asa-i ca orgoliul tau stupid nu te-a mai lasat sa zici “ziua buna”? Ce ai sa faci de acum incolo? Vei ramane acea persoana calda de la inceput iar cand va ploua te vei adapta climei si vei deveni rece? Oare ar trebui din acest moment sa ma folosesc de acel burete uscat si sa sterg acele amintiri umede? Cand ai sa te intalnesti cu fericirea absoluta imi vei da de stire? La fel crezi si tu, ca soarele si luna nu sunt in relatii tocmai amicale?

Stai… sunt prea multe intrebari. Tu cand ai sa-mi raspunzi?